|
Vineri, 6 Noiembrie - ora 18:00
- Invitat Ghiță Mocan (Oradea)
Sâmbătă, 7 Noiembrie - ora 10:00
|
Sâmbătă, 7 Noiembrie - ora 18:00
- Invitat Iuliu Centea (Oradea)
- Concert Cristi Ungur
Duminică, 8 Noiembrie - ora 17:00
- Invitat Iosif Belea (Brașov)
|
Închisorile eului
“Un singur Eu, mai multe Închisori”
Doamne disociază această asociere, nu doar literalmente, ci eliberează-ne din închisorile noastre prin adevărul Tău (“cuvântul Tău este adevărul”).
“Închisorile eului” este, trebuie să recunoaştem, o paradigmă ciudată. Ce reprezintă ea de fapt? Cum o putem defini mai bine? Este ea oare o realitate definitorie pentru generaţia noastră? Am consimţit noi oare la privarea propriei noastre libertăţi?... pentru că asocierea acestor cuvinte tocmai asta sugerează. Din nefericire, răspunsul la ultimele două întrebări este afirmativ. Trebuie să recunoaştem, în primul rând faţă de noi înşine, că de multe ori trăim o viaţă care s-ar putea rezuma astfel: lupta cu mine însumi şi pentru mine însumi, o existenţă în care fiecare îşi poartă “propriile bătălii". Cred că tocmai repetarea excesivă, abuzivă a pronumelui personal “eu, eu, eu…”: viaţa mea, fericirea mea, cariera mea… ne-a condus spre acest abis al existenţei, în care, aparent, nu mai există nimic altceva dincolo de noi înşine. Pornind de la aceste adevăruri, consider că pasul cel mai important ar fi definirea “închisorilor” în care eul nostru ar putea fi captiv. Am ales patru, dar numărul lor e cu siguranţă mai mare.
Închisoarea egoismului sau viaţa între oglinzi: eşti fascinat de propria imagine, apare aşa numitul cult al personalităţii (2Timotei 3:2 “oamenii vor fi iubitori de sine”);
Închisoarea comodităţii sau a non-implicării: o viaţă fără prea multe complicaţii, lipsită de frustrări sau patos, fără succese sau înfrângeri, o coală albă de hârtie…
Închisoarea nemulţumirii sau a capriciilor: nimic nu e aşa cum ne-am dorit ( sau am visat), şi de ce?-urile sunt tot mai febrile şi mai abundente (Romani 8:28 “de altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său”);
Închisoarea aroganţei sau a propriei infatuări: tendinţa de supralicitare a propriilor calităţi şi de depreciere a celorlalţi ( Filipeni 2:3b “…ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el înşuşi).
Aşa cum spuneam, lista închisorilor în care ne autoexilăm e mult mai mare. Fiecare dintre noi ştie care sunt închisorile eului său. Te aşteptăm la Oradeo V - locul unde ne rugăm ca toate gratiile şi lanţurile să cadă!
Fii liber!!! |
